- Din când în când mă apucă un chef nebun de muncă.
– Și, ce faci în această situație?
– Mă duc într-un loc mai liniștit, mă așez pe un scaun și aștept să-mi treacă.
Optimistul: Vai, vom ajunge cu toţii să cerşim. Pesimistul: De la cine? |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() |
- Asta da, iubire! - Aşa, iubire! Se numeşte investigaţie. |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() |
Aţi ajuns di lăudat, Bravo Lupu şi Filat, Aţi ajuns di stat în pat, Şi Pasat co pastăn gură, Şădi şi moare pi fură, Şi-l aşteaptă piun Chimpoi ca săl închimpe piun lupoi, Şi aşa îi viaţa noastră fără comunişti pi/prin PIAŢĂ. |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() |
- Doi bărbaţi, Ion şi Gheorghe, mă iubesc amândoi şi vor să mă ia în căsătorie. Spune-mi, cine va fi norocosul? Vrăjitoarea se uită în globul ei de cristal, în cărţi, şi spune: - Norocosul va fi Gheorghe: te vei căsători cu Ion. |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() |
- Îţi pot scăpa frumosul oraş de plaga columbească fără nici o plată. Dar trebuie să promiţi că nu-mi vei pune nici o întrebare. Sau, îmi poţi plăti un milion de euro şi să-mi pui o întrebare. Primarul cîntări oferta şi o acceptă rapid. A doua zi, omul se caţără în vîrful Turnului Eiffel, îşi descheie redingota şi eliberă un porumbel albastru. Porumbelul albastru dădu de cîteva ori din aripi şi apoi se pierdu în înaltul cerului parizian. Toţi porumbeii din Paris au văzut porumbelul cel albastru şi s-au adunat în aer în urma acestuia. L-au urmat cu toţii într-un nor uriaş spre răsărit, departe, departe. A doua zi, porumbelul cel albastru s-a întors complet singur la omul ce-l aştepta încă în vîrful Turnului Eiffel. Primarul era în extaz. A considerat că omul şi porumbelul albastru au înfăptuit o adevarată minune scăpînd Parisul de plaga porumbească. Deşi omul cu porumbelul nu ceruse nimic, primarul i-a înmanat un cec cu un milion de euro şi i-a spus că, într-adevar, voia să-i pună o întrebare. Chiar dacă s-au înţeles că nu-l costă nimic pentru curăţarea oraşului, se hotărîse să plătească un milion pentru a putea pune o întrebare. Omul acceptă banii şi-l invită pe primar să-i pună UNICA întrebare. Primarul întrebă: - Aveţi şi un ţigan albastru? |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() |
- Mă negrule de ce puradeii mei sunt mai albi pe cînd ai tăi sunt perfect negri? - Mă dar tu o ai aşa de lungă? - Aaa... nu. - Dar aşa de groasă o ai? - Aaa... nu. - Ei asta-i problema, intră lumină. |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() |
În cabina piloţilor după cîteva secunde de linişte, copilotul îşi descleştează dinţii: - Într-o zi, nenorociţii ăştia vor ţipa prea tîrziu şi vom muri nevinovaţi! |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() |
- Vă ascult, domnişoară, zice doctorul. - Domnule doctor, am o problemă la păsărică. - Staţi puţin, domnişoară, să închid geamul, că fac pi..dele astea din copac un zgomot teribil! |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() |
1. Să fie aşa frumos cum crede maică-sa că e. 2. Să fie aşa bogat cum crede fiu-su că e. 3. Să aibă atîtea femei cît suspectează nevastă-sa că are. |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() |
Supărat nevoie mare că nu mai are cocoş să îi calce găinile şi că acestea nu vor mai face ouă, Ion se duce la tîrg, să cumpere altul. Ajuns acolo, după îndelungi căutari, găseşte un animal frumos, arătos, musculos, gălăgios etc. Ion întreabă: - Cocoşul ăsta, e sănătos? Proprietarul îi răspunde: - Este. - Face mofturi la mîncare? - Niciodată. - Şi cît costă? - 500 de lei!!! - Vai de mine! Dar ce face de banii ăştia? - Păi, ce face orice cocos. Cîntă dimineaţa, bate cocoşii vecinilor, mănîncă răsadurile. - Dar de călcat găinile, le calcă? - Calcă tot ce prinde: găini, raţe, găşte, curci, căţei, purcei şi ce mai ai matale prin curte pe acolo. - Hmmm şi le calcă bine? - Le calcă foarte bine. A doua zi, iese Ion în curte des-de-dimineaţă. Şi, toate animalele mergeau mai crăcănate: găini, raţe, găşte, curci, căţei, purcei, oi, vaci, pînă şi calul zîmbea mai altfel. Călcase cocoşul tot ce prinsese. Cît despre cocoş, acesta zăcea lat, în mijlocul curţii, cu picioarele în sus, părea mort. Un vultur îi dădea tîrcoale în aer. Supărat că o să rămînă fără minunăţiea de cocoş, Ion dă fuga în casă, pune mîna pe arma de vînătoare, iese repede afară şi ocheşte vulturul Cocoşul, de jos, îi zice cu un glas scăzut. - Uşurel, nu-l speria, lasă-l să se aşeze. |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() |
Mi-am îmbrăcat cămaşa, s-a rupt nasturele, am luat servieta, i s-a rupt toarta, deja mi-e frică să ies să mă p..ş. |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() |
- Vedeţi, acest bărbat şi-a pierdut minţile fiindcă femeia cu care trebuia să se căsătorească l-a refuzat. În următoarea rezervă îl vom vizita pe cel care a luat-o. |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() |
- Numiţi 3 piese de William Shakespeare. La care blonda spune: - 10 cm, 15 cm, 20 cm. Prezentatorul concursului derutat îi spune: - Acestea nu sunt nume de piese de teatru, ci mărimi. Blonda foarte destinsă îl lămureşte: - 10 la mine înseamnă "Mult zgomot pentru nimic", 15 înseamnă "Cum vă place", iar 20 înseamnă "Visul unei nopţi de vară". |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() |
Examenul = procesul maimuţelor Fiţuica = reţeta fericirii Suflatul (la şcoală) = vînt de libertate Cei ce nu suflă (la şcoală) = mizerabilii Elevul la tablă = cadavrul viu Extemporal = alarma în munţi Corigenţa = soarta unui om Lipsa profesorului = o intîmplare extraordinară Anul şcolar = calvarul în serii Şedinţa cu părinţii = mult zgomot pentru nimic Vacanţa = zilele de vîrf ale şcolarilor. |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() |
- Scoate-l repede pe nr.3 din sertar! Nu pulsul lui s-a oprit, ci ceasul meu! |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() |