Un moldovan și un chinez se întîlnesc într-un tren.
Chinezul, fiind politicos, se prezintă:
- Ian Kun Khoy!
La care moldoveanul:
- Vasile, cu două.
- Nu, mulţumesc, mie-mi place să le culeg singur! - Pot să vi le risipesc pe podea. |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() |
- Fast food. |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() |
- Şi după aceea? - După aceea am să încep să mă legăn. |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() |
- Care-i problema, care-i necazul? Orice nemulţumire aveţi o să o rezolvăm fără a scrie în condică, vă rog frumos! - Bine, dar ce vreţi să scrieţi? - Ştiţi ce vreau să scriu în ea? Vreau să scriu că prez..rvativele voaste sînt de proastă calitate, sînt slabe şi se rup. La care un moş, care-şi cumpăra nişte sirop de tuse, zice: - Da, da, aveţi dreptate. Şi scrieţi că se şi-ndoaie! |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() |
"Nu sunaţi! Ies eu din cînd în cînd!" |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() |
- Ştii! soţia mea îi tare destrăbălată! Iată cînd am venit de peste hotare i-am trimis o telegramă că vin acasă şi cînd ajung o găsesc cu altul! Tot el după o scurtă pauză! Da poate nui aşa de destrăbălată, poate nu a ajuns telegrama la timp?! |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() |
Moldovanul îl întreabă pe japonez: - Mă, tu acolo, în Japonia, cîte ore lucrezi? - Eu lucrez 8 ore. Dar tu? - Eu vreo 4 ore. Dar pentru cine lucrezi tu aşa mult? întreabă olteanul. - Păi 2 ore pentru patron, 2 ore pentru mine, 2 ore pentru împărat şi 2 ore pentru Japonia. Dar tu pentru cine lucrezi aşa puţin? întreabă japonezul. - Păi 2 ore pentru patron, 2 ore pentru mine, împărat n-avem, iar de Japonia mă doare în c..r! |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() |
Şi aşa fu: - pe elveţieni i-a făcut ordonaţi şi respectuoşi faţă de legi; - pe englezi - perseverenţi şi studioşi; - pe japonezi - muncitori şi răbdători; - pe francezi - culţi şi rafinaţi; - pe spanioli - veseli şi ospitalieri; Cînd ajunse la moldoveni, se întoarse cître îngerul care scria şi-i zise: - Moldovenii vor fi inteligenţi, cinstiţi şi comuniţi. Cînd termină facerea lumii, îngerul îi atrase atenţia: - Doamne, ai dat tuturor popoarelor cîte doua virtuti, iar moldovenilor trei; în acest fel ei îi vor depăşi şi expluata pe toţi ceilalţi. - Aoleu, aşa e! Ai dreptate! Da, dar virtutile dumnezeieşti o data acordate, nu se pot lua înapoi; Aşa că, - Fie, Moldoveniii să aibă trei virtuti! Doar că nimeni nu va putea avea mai mult de două în acelaşi timp! Şi astfel iată ce s-a întîmplat: Moldoveanul care e comunist şi cinstit, nu poate fi inteligent. Cel care e inteligent şi comunist, nu poate fi cinstit. Iar cel care e inteligent şi cinstit nu poate fi comunist. |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() |
- De ce? - Erau cu jucătorii de la Zimbru şi oamenii nu ştiau pe care parte să scuipe. |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() |
- Cum se face că acum nu aud nimic? - Nu e întodeauna: numai cînd trece autobuzul pe stradă. - Şi de unde îl auziţi? - Din sifonier. - Bun, am să intru în sifonier şi cînd trece autobuzul o să-mi dau seama ce este. Zis şi făcut. Dar, după cîteva minute, soţul doamnei vine în grabă acasă să se schimbe căci avea o întîlnire importantă. Deschide sifonierul şi dă cu ochi de dulgher. La care acesta: - Dacă-ţi spun că aştept autobuzul, mă crezi? |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() |
- Ai păcatuit? - Nu. - Ai băut? - Nu. - Ai fumat? - Nu. - Ai preacurvit? - Nu. - Bine. Petre, adă o pereche de aripi. - Ohh, mă faceţi înger? - Nu, gîscă. |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() |
- Bună dimineaţa, Părinte; bună dimineaţa, Părinte!, adresîndu-se fiecăruia separat. Apoi s-a îndepărtat. Cei doi au rămas blocaţi. Cum oare şi-a putut da seama blonda că ei sunt preoţi? A doua zi, s-au dus din nou la magazin şi şi-au luat nişte haine şi mai şocante decît cele din ziua precedentă. Şi astfel, cei doi s-au aşezat iarăşi pe plajă în şezlonguri, bucurîndu-se de atmosfera de vacanţă. După un timp, aceeaşi blondă superbă, toples, purtînd un bikini minuscul, s-a îndreaptat către ei. Din nou, le-a zîmbit, le-a adresat cîte un "Bună dimineaţa, Părinte!" şi s-a îndepărtat. Unul dintre preoţi nu a mai putut suporta şi a strigat: - O clipă, domnişoară. - Da? răspunde aceasta. - Uite, noi chiar suntem preoţi, şi suntem fericiti cu asta, dar, pentru numele lui Dumnezeu, spune-ne, cum ai putut ştii că suntem preoţi fiind îmbrăcaţi aşa? - Dar, Părinte, raspunde ea, sunt eu, Sora Angela! |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() |
- Domnule doctor, pacientul care tocmai a ieşit de la dumneavoastră a murit pe hol. - Mda, schimbă-i repede poziţia, să pară că tocmai intră. |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() |